Estera 1:1 – 2:20

COMENTARIUL CĂRŢII ESTERA

I. Estera pusă într-o poziţie de proeminenţă (1:1 – 2:20)

Această primă parte majoră a cărţii descrie nevoia de eliberare a lui Dumnezeu pentru poporul Său şi fundalul eliberării. Fără îndoială mulţi dintre cititorii originali, ca şi cititorii de astăzi, ar fi fost ajutaţi de cunoaşterea fundalului povestirii. Autorul descrie în anumite detalii scena banchetului Persan şi motivele pentru care Estera a ajuns într-o poziţie proeminentă. Dincolo de faptul că comunică cu atenţie adevăruri, autorul a fost şi un bun narator.

A. Vasti pusă de o parte de Xerxes (cap. 1)

1. Sărbătoare de 187 de zile a regelui (1:1-9).

1:1 – Relatarea se deschide cu menţiunea „Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi” (vezi 8:9). Xerxes, numit Ahaşveroş în tot în tot textul Esterei, a domnit 21 de ani peste Imperiul Persan, din 485-465 î.Hr. El este menţionat în alte părţi în Biblie numai în Ezra 4:6 şi Daniel 9:1. Vasta întindere a Imperiului său a fost confirmată de câteva surse exterioare care afirmă mărimea celui Imperiu în cuvinte similare[1].

Iuda a fost una din provinciile peste care regele a domnit (vezi Neemia 1:2). „India” corespunde cu vestul Pakistanului de astăzi; „Etiopia” era termenul pentru regiunea superioară a Nilului care includea sudul Egiptului, tot Sudanul şi nordul Etiopiei de astăzi.

1:2 – „Împăratul Ahaşveroş” a avut atât un palat lucrat cu grijă în Persepolis, cât şi „scaunul lui împărătesc (citadelă, palat) la Susa” (vezi Neemia 1:1). Persepolis şi Ecbatana (Ezra 6:2) erau alte oraşe majore din Imperiul Persan[2]. O inscripţie din timpul fiului lui Xerxes, Artaxerxes, consemna că palatul a fost distrus de foc cândva în timpul domniei lui Artaxerxes. Referinţa din Estera 1:2 la această citadelă a fost confirmată de o lucrare arheologică de la Susa. Un autor dintr-o perioadă ulterioară nu ar fi ştiut despre palat, deci se poate deduce că autorul acestei cărţi a fost cineva care a fost aproape de evenimente în ordinea cronologică.

1:3-4 – „În al treilea an al domniei lui”, Xerxes „a dat un ospăţ” la care a invitat „domnitorii şi slujitorilor săi” cât şi „căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor”. Menţionarea acestor lideri se potriveşte faptului cunoscut că Imperiul Persan a avut un sistem administrativ mare. Deşi nu este afirmat, acest banchet, probabil, corespunde cu marea sărbătoare pe care Xerxes a dat-o atunci când plănuia să invadeze Greci. Conform lui Herodotus, lui Xerxes i-au trebuit 4 ani pentru a fi gata pentru invazia care a lansat-o în 481 î.Hr.. (Cei patru ani ai lui Herodotus s-ar extinde de la începutul domniei lui Xerxes în 485 î.Hr.). Fără îndoială că cele „o sută optzeci de zile” au implicat sesiuni de planificare în care liderii provinciilor erau pregătiţi pentru efortul de război, dar fiind şi impresionaţi de „bogăţia” şi „slava” lui Xerxes. Campania urma să fie o afacere costisitoare.

Cartea Esterei nu spune nimic despre invazia Greciei de către Xerxes, dar alte surse afirmă că el a vrut să răzbune înfrângerea tatălui său la Marathon, aproape de Atena. Imensa flotă a lui Xerxes a învins pe Greci la Termopile, dar a fost înfrântă la faimoasa Bătălie de la Salamis în 480 î.Hr. şi la Bătălia din Platea în 479 î.Hr. El a trebuit să se retragă acasă. Estera a câştigat favoarea regelui în 479 î.Hr. în al 7 lea an al domniei lui (2:16). Aceasta ar fi fost după ce el a fost înfrânt de Greci. Deci aceste evenimente înregistrate în Estera se potrivesc cu faptele cunoscute din surse seculare.

1:5-9 – La încheierea celor 180 de zile, Xerxes a dat un alt „ospăţ”, pentru „popor care se afla în capitala Susa”, acesta a ţinut „şapte zile”. Atât cei mari cât şi cei mici au fost invitaţi. Descrierile decorului „grădinii casei împărăteşti” (v. 6-7) aduce ceva în plus la sentimentul că scriitorul avea informaţii de prima mână cu privire la situaţie şi ocazie. Poate Mardoheu a fost printre musafirii la banchetul de şapte zile. „Covoare…. argint… marmură… porfir,… sidef… pietre negre” sunt cunoscute ca fiind folosite în Persia şi la „paturi de aur şi de argint” Persiene (vezi 7:89 se face referire la ele în Herodotus. „Albe… şi albastre” erau culorile regale (vezi 8:15). Vasele de băut („cupe”) din material scump erau un lux persan. Sărbătoarea a fost însufleţită de faptul că oricare dintre oaspeţi putea să „după voia” lui, adică, el putea să bea atât de mult sau atât de puţin cât dorea. Cu alte cuvinte regele a fost liberal cu „vinul”. Între timp „împărăteasa Vasti” a dat un „un ospăţ femeilor”, separat. Banchetele separate nu sunt neobişnuite în aceea cultură.

2. Vasti pusă de o parte (1:10-22).

1:10-12 – Xerxes a zis celor „şapte fameni” (vezi 6:14) „să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti” în sala de banchet aşa încât „frumuseţea ei” să poată fi admirată de musafirii bărbaţi. „Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină”. La unul din famenii numiţi aici se face referire mai târziu („Harbona” în 7:9). Acest ordin a fost dat în „a şaptea zi”, adică, în ultima zi a sărbătorii care s-a transformat într-o partidă de beţie. Menţionarea celor „şapte fameni” care slujeau împăratului se potriveşte cu era în care relatarea a avut loc. Atunci, era o practică binecunoscută ca tinerii care slujeau pe rege să fie castraţi aşa încât aceştia să nu poată avea iluzia că şi-ar începe propriile lor dinastii.

Refuzul lui Vasti nu este explicat de către autor. Nu există nici o indicaţie că împăratul dorea să facă ceva imoral sau să o expună. Poate ea pur şi simplu nu a vrut să fie într-o companie mixtă în acel moment. S-a sugerat că dacă această regină a fost Amestris, probabil ea a refuzat să meargă la banchet pentru că ea era însărcinată cu Artaxerxes, care s-a născut în 483 î.Hr. Indiferent de motivul refuzului său, acţiunea ei era o violare a etichetei. „Împăratul” era obişnuit să obţină orice cerea, oricând cerea. Prin urmare la răspunsul ei „s-a aprins de mânie” (vezi 7:7).

1:13-15 – „Împăratul” a consultat pe „înţelepţii” cu privire la ce ar trebui el să facă. Aceşti „şapte domnitori…. vedeau faţa împăratului” şi erau cei care cunoşteau bine legea. Herodotus a confirmat faptul că această folosire a oamenilor înţelepţi era o trăsătură a curţilor regale din Orientul Apropiat antic. În tot Orientul Apropiat antic, înţelepţii jucau un rol important în guvernări (vezi poziţia lui Daniel în Imperiile Babilonian şi Persan). Delictul pe care regina l-a făcut a fost să nu asculte „ce i-a poruncit împăratul”. Este evident că „împăratul” şi împărăteasa nu aveau o relaţie sentimentală intimă. Lucrul acesta era adevărat şi cu privire la Xerxes şi femeile din haremul său. Lucrul acesta se vede din nou mai târziu atunci când Estera îi spune lui Mardoheu că ea nici nu a văzut faţa împăratului de o lună şi se teme să îi ceară să îl vadă (4:11).

1:16-22 – „Memucan” unul dintre înţelepţii lui Xerxes i-a sugerat că el ar trebui să o dea afară pe „împărăteasă” (v. 19) pentru ca alte „femei” ale nobililor (v. 18) din imperiu (şi de fapt „tuturor femeilor”, v. 20) să nu urmeze exemplul lui Vasti şi „să-şi nesocotească bărbaţii” (v. 17) şi imperiul să se umple, din partea femeilor, cu „dispreţ şi mânie”, discordie maritală (v. 18). Este greu de înţeles modul în care această pedeapsă ar fi determinat femeile din imperiu în sensul că „vor da cinste bărbaţilor”, dar aceasta a fost ideea din dosul decretului. Lucrul acesta este parţial explicat de faptul că bărbaţii au băut mult (v. 10). (Cuvintele „dacă împăratul găseşte cu cale” apare de 9 ori în Vechiul Testament, 7 dintre ele în Cartea Esterei: Neemia 2:5, 7; Estera 1:19; 3:9; 5:4, 8; 7:3 [„împărate” înseamnă literar „maiestatea voastră”] 8:5; 9:13).

Ideea „a fost primită de împărat şi de domnitori”, deci a fost trimis un edict în tot imperiul în diferite limbi (vezi 3:12), afirmând că „orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui”. Un vast sistem de relee de comunicaţii, uneori ca un expres pe căluţi, a făcut posibil să se răspândească vestea repede în tot imperiul (vezi 3:13; 8:10). Această bucăţică de informaţie ajută la aşezarea scenei pentru înălţarea Esterei.

B. Estera înălţată ca regină (2:1-20).

Estera, o Evreică, a fost pusă într-o poziţie în care ea ar fi putut să ajute naţiunea lui Israel. Înălţarea as ca regină s-a întâmplat înainte ca Israelul să aibă nevoie de ajutor. Cititorii originali ar fi realizat că aceasta era o altă situaţie în care Dumnezeu îşi proteja poporul din legământ.

1. Soluţia propusă pentru noua regină (2:1-4)

2:1-4 – După ce „mânia” împăratului „s-a potolit”, se pare că ceva mai târziu, el şi-a dat seama că a fost nebun în acţiunile lui. În toată cartea este evident că regele avea alături şi îl călăuzeau oficiali săi. Părea că el a fost într-un fel provincial în modul în care arăta. Ca şi orice oamenii de la putere, el a trebuit să se bazeze pe alţii pentru a fi ochii şi urechile lui în afară şi nu totdeauna primea cele mai bune informaţii.

În acest caz i s-a sugerat „împăratului” ca „nişte fete fecioare şi frumoase” (femei necăsătorite) să fie aduse la „Susa” puse sub autoritatea lui „Hegai” („famenul împăratului şi păzitorul femeilor”, al haremului) şi să le dea „cele trebuincioase pentru gătit” (vezi v. 9) şi „împăratului” să i se permită să ia dintre ele o femeie pentru a o înlocui pe „Vasti”. „Cei ce slujeau împăratului” (probabil „înţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii… şapte domnitori”, 1:13-14) care au sugerat ca Vasti să fie dată afară. Deci acum, cu siguranţă, ei nu au vrut ca Xerxes să o reinstaleze pe ea de frică că ea se va întoarce împotriva lor. Sugestia „a fost primită de împărat, şi aşa a făcut”. Faptul că el a avut un harem în Susa este cunoscut din alte surse. Femei noi sunt, în mod constant, aduse în haremul Persan pentru a înlocui femeile mai în vârstă.

2. Estera este luată în harem (2:5-11)

2:5-7 – „Mardoheu” este un nume Babilonian luat de al dumnezeul Marduk. Numele mrdk este atestat în documentele aramaice din secolul V. Mardoheu era un „iudeu… bărbat din Beniamin”. El a încercat să ascundă faptul că el şi nepoata sa erau Evrei (v. 10, 20). Versetul 6 ar putea însemna că Mardoheu a fost deportat de Nebucadneţar împreună cu Ioiachin (597 î.Hr.). Dar aceasta ar însemna că ar fi avut aproximativ 155 de ani în vremea celui de al 3 lea an al lui Xerxes şi Estera ar fi avut 80 dea ni. Este mai bine să înţelegem că „Chis” străbunicul lui Mardoheu, a fost cel care a fost dus în 597 în deportare.

„Nepoata” lui Mardoheu, Estera, de asemenea o Beniamită, a fost crescută de el, se pare, pentru că părinţii ei au murit atunci când ea era tânără. Tatăl ei a fost „Abihail” (v. 15; 9:29). Numele „Estera” („stea”) este Persan. Numele ei Evreiesc, „Hadasa”, înseamnă mir. Ea era „frumoasă la statură şi plăcută la vedere”.

2:8-11 – „Estera” a fost luată în haremul lui Xerxes pentru a aştepta alegerea „regelui”, împreună cu „mare număr de fete” care erau adunate din împărăţie la „Susa”. Estera a plăcut imediat lui „Hegai”, famenul (v. 3) şi ca urmare i s-a dat o poziţie favorabilă în harem. El s-a asigurat că ea avea „cele de trebuinţă pentru găteală (v. 3) şi hrană”, se pare că era hrană de o calitate mai bună decât cei obişnuiţi. Esterei i s-au dat „şapte slujnice” pentru a o sluji. Aşteptarea din harem trebuie să fi fost de cel puţin 12 luni (v. 12), deci Estera trebuie să fi apreciat poziţia ei favorită.

„Estera” a ţinut secretă naţionalitatea sa Evreiască (vezi v. 20) nespunându-i lui Hegai, slujitoarelor ei şi nimănui „căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri”. Din aceasta şi alte afirmaţii din carte este clar că autorul evidenţia gândul că Dumnezeu a protejat şi folosit pe Estera şi Mardoheu în ciuda faptului că ei nu trăiau după Lege aşa cum a poruncit Dumnezeu poporului Israel. După Lege, Estera nu s-ar fi căsătorit cu un păgân (Deuteronom 7:1-4) sau nu ar fi avut relaţii sexuale cu un bărbat care nu era soţul ei (Exodul 20:14), şi totuşi acesta a fost scopul pentru care ea a fost introdusă în harem. „Estera” poate fi pusă în contrast cu Daniel, care a refuzat să mănânce lucrurile de la masa împăratului (Daniel 1:5) pentru că mâncarea ar fi inclus sortimente considerate necurate de Legea Evreiască. Se pare că Estera nu a avut nici o remuşcare cu privire la mâncarea pe care ea o mânca (Estera 2:9). Ea cu siguranţă nu s-a pus pe sine de o parte aşa cum a făcut Daniel.

3. Estera este aleasă să fie regină (2:12-20)

2:12-15 – Estera a devenit extrem de populară în anul său de pregătire pentru noaptea sa cu regele. „Cele de trebuinţă pentru găteală” al fiecărei fete erau destinate să îi îmbunătăţească atractivitatea. „Untdelemn de mirt”, o secreţie răşinoasă a unui pom mic, oferea un miros parfumat.

„Estera” nu era într-un concurs de frumuseţe numai pentru a câştiga afecţiunea regelui; femeile erau pregătite pentru a avea relaţii sexuale cu „împăratul”. Acest lucru este sugerat de cuvintele „Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor”. După aceea ele urmau să fie transferate într-un alt harem, sub autoritatea lui „Şaaşgaz”, care era format din „ţiitoarele împăratului” (concubine). Cele mai multe femei erau destinate să-şi trăiască restul vieţilor lor în haremul concubinelor, probabil multe dintre ele nu vor vedea din nou pe „împăratul”. Când „Estera” s-a dus la „împăratul” ea a urmat instrucţiunile lui „Hegai, famenul”.

2:16-20 – „Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş” în anul 479 î.Hr., „în al şaptelea an al domniei lui”, „în luna a zecea, adică luna Tebet (acesta era numele Babilonian pentru Decembrie-Ianuarie)”. „Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete” şi prin urmare „I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastiei” Apoi a fost pregătit „un mare ospăţ” şi el a proclamat o zi de sărbătoare şi a dat multe „daruri”. În toate acestea, Estera tot nu a descoperit că ea aparţine naţiunii Evreieşti (vezi v. 10). Se pare că a existat o adunare a unui alt harem de „fete” în timp ce „Mardoheu şedea la poarta împăratului” (vezi v. 221; 3:2). Faptul că el era la poarta împăratului însemna probabil că Mardoheu deţinea o poziţie oficială în sistemul judiciar al imperiului. Prin urmare, poziţia sa a ajutat la aşezarea scenei pentru evenimentele care au urmat. Acest fapt în legătură cu Mardoheu arată cum a putut el să descopere un complot pentru asasinare şi cum a început o vrajbă care a ameninţat întreaga naţiune Evreiască.

---

[1] Vezi harta „Imperiul Persan”.

[2] Vezi harta „Imperiul Persan”.