Estera 1:1 – 2:20

COMENTARIUL CĂRŢII ESTERA

I. Estera pusă într-o poziţie de proeminenţă (1:1 – 2:20)

Această primă parte majoră a cărţii descrie nevoia de eliberare a lui Dumnezeu pentru poporul Său şi fundalul eliberării. Fără îndoială mulţi dintre cititorii originali, ca şi cititorii de astăzi, ar fi fost ajutaţi de cunoaşterea fundalului povestirii. Autorul descrie în anumite detalii scena banchetului Persan şi motivele pentru care Estera a ajuns într-o poziţie proeminentă. Dincolo de faptul că comunică cu atenţie adevăruri, autorul a fost şi un bun narator.

A. Vasti pusă de o parte de Xerxes (cap. 1)

1. Sărbătoare de 187 de zile a regelui (1:1-9).

1:1 – Relatarea se deschide cu menţiunea „Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi” (vezi 8:9). Xerxes, numit Ahaşveroş în tot în tot textul Esterei, a domnit 21 de ani peste Imperiul Persan, din 485-465 î.Hr. El este menţionat în alte părţi în Biblie numai în Ezra 4:6 şi Daniel 9:1. Vasta întindere a Imperiului său a fost confirmată de câteva surse exterioare care afirmă mărimea celui Imperiu în cuvinte similare[1].

Iuda a fost una din provinciile peste care regele a domnit (vezi Neemia 1:2). „India” corespunde cu vestul Pakistanului de astăzi; „Etiopia” era termenul pentru regiunea superioară a Nilului care includea sudul Egiptului, tot Sudanul şi nordul Etiopiei de astăzi.

1:2 – „Împăratul Ahaşveroş” a avut atât un palat lucrat cu grijă în Persepolis, cât şi „scaunul lui împărătesc (citadelă, palat) la Susa” (vezi Neemia 1:1). Persepolis şi Ecbatana (Ezra 6:2) erau alte oraşe majore din Imperiul Persan[2]. O inscripţie din timpul fiului lui Xerxes, Artaxerxes, consemna că palatul a fost distrus de foc cândva în timpul domniei lui Artaxerxes. Referinţa din Estera 1:2 la această citadelă a fost confirmată de o lucrare arheologică de la Susa. Un autor dintr-o perioadă ulterioară nu ar fi ştiut despre palat, deci se poate deduce că autorul acestei cărţi a fost cineva care a fost aproape de evenimente în ordinea cronologică.

1:3-4 – „În al treilea an al domniei lui”, Xerxes „a dat un ospăţ” la care a invitat „domnitorii şi slujitorilor săi” cât şi „căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor”. Menţionarea acestor lideri se potriveşte faptului cunoscut că Imperiul Persan a avut un sistem administrativ mare. Deşi nu este afirmat, acest banchet, probabil, corespunde cu marea sărbătoare pe care Xerxes a dat-o atunci când plănuia să invadeze Greci. Conform lui Herodotus, lui Xerxes i-au trebuit 4 ani pentru a fi gata pentru invazia care a lansat-o în 481 î.Hr.. (Cei patru ani ai lui Herodotus s-ar extinde de la începutul domniei lui Xerxes în 485 î.Hr.). Fără îndoială că cele „o sută optzeci de zile” au implicat sesiuni de planificare în care liderii provinciilor erau pregătiţi pentru efortul de război, dar fiind şi impresionaţi de „bogăţia” şi „slava” lui Xerxes. Campania urma să fie o afacere costisitoare.

Cartea Esterei nu spune nimic despre invazia Greciei de către Xerxes, dar alte surse afirmă că el a vrut să răzbune înfrângerea tatălui său la Marathon, aproape de Atena. Imensa flotă a lui Xerxes a învins pe Greci la Termopile, dar a fost înfrântă la faimoasa Bătălie de la Salamis în 480 î.Hr. şi la Bătălia din Platea în 479 î.Hr. El a trebuit să se retragă acasă. Estera a câştigat favoarea regelui în 479 î.Hr. în al 7 lea an al domniei lui (2:16). Aceasta ar fi fost după ce el a fost înfrânt de Greci. Deci aceste evenimente înregistrate în Estera se potrivesc cu faptele cunoscute din surse seculare.

1:5-9 – La încheierea celor 180 de zile, Xerxes a dat un alt „ospăţ”, pentru „popor care se afla în capitala Susa”, acesta a ţinut „şapte zile”. Atât cei mari cât şi cei mici au fost invitaţi. Descrierile decorului „grădinii casei împărăteşti” (v. 6-7) aduce ceva în plus la sentimentul că scriitorul avea informaţii de prima mână cu privire la situaţie şi ocazie. Poate Mardoheu a fost printre musafirii la banchetul de şapte zile. „Covoare…. argint… marmură… porfir,… sidef… pietre negre” sunt cunoscute ca fiind folosite în Persia şi la „paturi de aur şi de argint” Persiene (vezi 7:89 se face referire la ele în Herodotus. „Albe… şi albastre” erau culorile regale (vezi 8:15). Vasele de băut („cupe”) din material scump erau un lux persan. Sărbătoarea a fost însufleţită de faptul că oricare dintre oaspeţi putea să „după voia” lui, adică, el putea să bea atât de mult sau atât de puţin cât dorea. Cu alte cuvinte regele a fost liberal cu „vinul”. Între timp „împărăteasa Vasti” a dat un „un ospăţ femeilor”, separat. Banchetele separate nu sunt neobişnuite în aceea cultură.

2. Vasti pusă de o parte (1:10-22).

1:10-12 – Xerxes a zis celor „şapte fameni” (vezi 6:14) „să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti” în sala de banchet aşa încât „frumuseţea ei” să poată fi admirată de musafirii bărbaţi. „Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină”. La unul din famenii numiţi aici se face referire mai târziu („Harbona” în 7:9). Acest ordin a fost dat în „a şaptea zi”, adică, în ultima zi a sărbătorii care s-a transformat într-o partidă de beţie. Menţionarea celor „şapte fameni” care slujeau împăratului se potriveşte cu era în care relatarea a avut loc. Atunci, era o practică binecunoscută ca tinerii care slujeau pe rege să fie castraţi aşa încât aceştia să nu poată avea iluzia că şi-ar începe propriile lor dinastii.

Refuzul lui Vasti nu este explicat de către autor. Nu există nici o indicaţie că împăratul dorea să facă ceva imoral sau să o expună. Poate ea pur şi simplu nu a vrut să fie într-o companie mixtă în acel moment. S-a sugerat că dacă această regină a fost Amestris, probabil ea a refuzat să meargă la banchet pentru că ea era însărcinată cu Artaxerxes, care s-a născut în 483 î.Hr. Indiferent de motivul refuzului său, acţiunea ei era o violare a etichetei. „Împăratul” era obişnuit să obţină orice cerea, oricând cerea. Prin urmare la răspunsul ei „s-a aprins de mânie” (vezi 7:7).

1:13-15 – „Împăratul” a consultat pe „înţelepţii” cu privire la ce ar trebui el să facă. Aceşti „şapte domnitori…. vedeau faţa împăratului” şi erau cei care cunoşteau bine legea. Herodotus a confirmat faptul că această folosire a oamenilor înţelepţi era o trăsătură a curţilor regale din Orientul Apropiat antic. În tot Orientul Apropiat antic, înţelepţii jucau un rol important în guvernări (vezi poziţia lui Daniel în Imperiile Babilonian şi Persan). Delictul pe care regina l-a făcut a fost să nu asculte „ce i-a poruncit împăratul”. Este evident că „împăratul” şi împărăteasa nu aveau o relaţie sentimentală intimă. Lucrul acesta era adevărat şi cu privire la Xerxes şi femeile din haremul său. Lucrul acesta se vede din nou mai târziu atunci când Estera îi spune lui Mardoheu că ea nici nu a văzut faţa împăratului de o lună şi se teme să îi ceară să îl vadă (4:11).

1:16-22 – „Memucan” unul dintre înţelepţii lui Xerxes i-a sugerat că el ar trebui să o dea afară pe „împărăteasă” (v. 19) pentru ca alte „femei” ale nobililor (v. 18) din imperiu (şi de fapt „tuturor femeilor”, v. 20) să nu urmeze exemplul lui Vasti şi „să-şi nesocotească bărbaţii” (v. 17) şi imperiul să se umple, din partea femeilor, cu „dispreţ şi mânie”, discordie maritală (v. 18). Este greu de înţeles modul în care această pedeapsă ar fi determinat femeile din imperiu în sensul că „vor da cinste bărbaţilor”, dar aceasta a fost ideea din dosul decretului. Lucrul acesta este parţial explicat de faptul că bărbaţii au băut mult (v. 10). (Cuvintele „dacă împăratul găseşte cu cale” apare de 9 ori în Vechiul Testament, 7 dintre ele în Cartea Esterei: Neemia 2:5, 7; Estera 1:19; 3:9; 5:4, 8; 7:3 [„împărate” înseamnă literar „maiestatea voastră”] 8:5; 9:13).

Ideea „a fost primită de împărat şi de domnitori”, deci a fost trimis un edict în tot imperiul în diferite limbi (vezi 3:12), afirmând că „orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui”. Un vast sistem de relee de comunicaţii, uneori ca un expres pe căluţi, a făcut posibil să se răspândească vestea repede în tot imperiul (vezi 3:13; 8:10). Această bucăţică de informaţie ajută la aşezarea scenei pentru înălţarea Esterei.

B. Estera înălţată ca regină (2:1-20).

Estera, o Evreică, a fost pusă într-o poziţie în care ea ar fi putut să ajute naţiunea lui Israel. Înălţarea as ca regină s-a întâmplat înainte ca Israelul să aibă nevoie de ajutor. Cititorii originali ar fi realizat că aceasta era o altă situaţie în care Dumnezeu îşi proteja poporul din legământ.

1. Soluţia propusă pentru noua regină (2:1-4)

2:1-4 – După ce „mânia” împăratului „s-a potolit”, se pare că ceva mai târziu, el şi-a dat seama că a fost nebun în acţiunile lui. În toată cartea este evident că regele avea alături şi îl călăuzeau oficiali săi. Părea că el a fost într-un fel provincial în modul în care arăta. Ca şi orice oamenii de la putere, el a trebuit să se bazeze pe alţii pentru a fi ochii şi urechile lui în afară şi nu totdeauna primea cele mai bune informaţii.

În acest caz i s-a sugerat „împăratului” ca „nişte fete fecioare şi frumoase” (femei necăsătorite) să fie aduse la „Susa” puse sub autoritatea lui „Hegai” („famenul împăratului şi păzitorul femeilor”, al haremului) şi să le dea „cele trebuincioase pentru gătit” (vezi v. 9) şi „împăratului” să i se permită să ia dintre ele o femeie pentru a o înlocui pe „Vasti”. „Cei ce slujeau împăratului” (probabil „înţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii… şapte domnitori”, 1:13-14) care au sugerat ca Vasti să fie dată afară. Deci acum, cu siguranţă, ei nu au vrut ca Xerxes să o reinstaleze pe ea de frică că ea se va întoarce împotriva lor. Sugestia „a fost primită de împărat, şi aşa a făcut”. Faptul că el a avut un harem în Susa este cunoscut din alte surse. Femei noi sunt, în mod constant, aduse în haremul Persan pentru a înlocui femeile mai în vârstă.

2. Estera este luată în harem (2:5-11)

2:5-7 – „Mardoheu” este un nume Babilonian luat de al dumnezeul Marduk. Numele mrdk este atestat în documentele aramaice din secolul V. Mardoheu era un „iudeu… bărbat din Beniamin”. El a încercat să ascundă faptul că el şi nepoata sa erau Evrei (v. 10, 20). Versetul 6 ar putea însemna că Mardoheu a fost deportat de Nebucadneţar împreună cu Ioiachin (597 î.Hr.). Dar aceasta ar însemna că ar fi avut aproximativ 155 de ani în vremea celui de al 3 lea an al lui Xerxes şi Estera ar fi avut 80 dea ni. Este mai bine să înţelegem că „Chis” străbunicul lui Mardoheu, a fost cel care a fost dus în 597 în deportare.

„Nepoata” lui Mardoheu, Estera, de asemenea o Beniamită, a fost crescută de el, se pare, pentru că părinţii ei au murit atunci când ea era tânără. Tatăl ei a fost „Abihail” (v. 15; 9:29). Numele „Estera” („stea”) este Persan. Numele ei Evreiesc, „Hadasa”, înseamnă mir. Ea era „frumoasă la statură şi plăcută la vedere”.

2:8-11 – „Estera” a fost luată în haremul lui Xerxes pentru a aştepta alegerea „regelui”, împreună cu „mare număr de fete” care erau adunate din împărăţie la „Susa”. Estera a plăcut imediat lui „Hegai”, famenul (v. 3) şi ca urmare i s-a dat o poziţie favorabilă în harem. El s-a asigurat că ea avea „cele de trebuinţă pentru găteală (v. 3) şi hrană”, se pare că era hrană de o calitate mai bună decât cei obişnuiţi. Esterei i s-au dat „şapte slujnice” pentru a o sluji. Aşteptarea din harem trebuie să fi fost de cel puţin 12 luni (v. 12), deci Estera trebuie să fi apreciat poziţia ei favorită.

„Estera” a ţinut secretă naţionalitatea sa Evreiască (vezi v. 20) nespunându-i lui Hegai, slujitoarelor ei şi nimănui „căci Mardoheu o oprise să vorbească despre aceste lucruri”. Din aceasta şi alte afirmaţii din carte este clar că autorul evidenţia gândul că Dumnezeu a protejat şi folosit pe Estera şi Mardoheu în ciuda faptului că ei nu trăiau după Lege aşa cum a poruncit Dumnezeu poporului Israel. După Lege, Estera nu s-ar fi căsătorit cu un păgân (Deuteronom 7:1-4) sau nu ar fi avut relaţii sexuale cu un bărbat care nu era soţul ei (Exodul 20:14), şi totuşi acesta a fost scopul pentru care ea a fost introdusă în harem. „Estera” poate fi pusă în contrast cu Daniel, care a refuzat să mănânce lucrurile de la masa împăratului (Daniel 1:5) pentru că mâncarea ar fi inclus sortimente considerate necurate de Legea Evreiască. Se pare că Estera nu a avut nici o remuşcare cu privire la mâncarea pe care ea o mânca (Estera 2:9). Ea cu siguranţă nu s-a pus pe sine de o parte aşa cum a făcut Daniel.

3. Estera este aleasă să fie regină (2:12-20)

2:12-15 – Estera a devenit extrem de populară în anul său de pregătire pentru noaptea sa cu regele. „Cele de trebuinţă pentru găteală” al fiecărei fete erau destinate să îi îmbunătăţească atractivitatea. „Untdelemn de mirt”, o secreţie răşinoasă a unui pom mic, oferea un miros parfumat.

„Estera” nu era într-un concurs de frumuseţe numai pentru a câştiga afecţiunea regelui; femeile erau pregătite pentru a avea relaţii sexuale cu „împăratul”. Acest lucru este sugerat de cuvintele „Se ducea seara; şi a doua zi dimineaţa trecea în a doua casă a femeilor”. După aceea ele urmau să fie transferate într-un alt harem, sub autoritatea lui „Şaaşgaz”, care era format din „ţiitoarele împăratului” (concubine). Cele mai multe femei erau destinate să-şi trăiască restul vieţilor lor în haremul concubinelor, probabil multe dintre ele nu vor vedea din nou pe „împăratul”. Când „Estera” s-a dus la „împăratul” ea a urmat instrucţiunile lui „Hegai, famenul”.

2:16-20 – „Estera a fost dusă la împăratul Ahaşveroş” în anul 479 î.Hr., „în al şaptelea an al domniei lui”, „în luna a zecea, adică luna Tebet (acesta era numele Babilonian pentru Decembrie-Ianuarie)”. „Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei, şi ea a căpătat trecere şi iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete” şi prin urmare „I-a pus cununa împărătească pe cap şi a făcut-o împărăteasă în locul Vastiei” Apoi a fost pregătit „un mare ospăţ” şi el a proclamat o zi de sărbătoare şi a dat multe „daruri”. În toate acestea, Estera tot nu a descoperit că ea aparţine naţiunii Evreieşti (vezi v. 10). Se pare că a existat o adunare a unui alt harem de „fete” în timp ce „Mardoheu şedea la poarta împăratului” (vezi v. 221; 3:2). Faptul că el era la poarta împăratului însemna probabil că Mardoheu deţinea o poziţie oficială în sistemul judiciar al imperiului. Prin urmare, poziţia sa a ajutat la aşezarea scenei pentru evenimentele care au urmat. Acest fapt în legătură cu Mardoheu arată cum a putut el să descopere un complot pentru asasinare şi cum a început o vrajbă care a ameninţat întreaga naţiune Evreiască.

---

[1] Vezi harta „Imperiul Persan”.

[2] Vezi harta „Imperiul Persan”.

Estera – introducere

INTRODUCERE LA CARTEA ESTERA

Situaţia istorică

Cartea lui Estera este unică în câteva feluri. Unul este acela că este o carte cu câteva probleme istorice. Carate conţine relatări interesante şi informative ale martorilor oculari despre Imperiul Persan care erau adevărate pentru viaţa din aceea perioadă istorică, dar care sunt greu de verificat din surse exterioare.

Evenimentele cărţii au loc în perioada Persană (539-331 î.Hr.) după ce mulţi Israeliţi s-au întors din Exil în ţara Palestinei pentru a reconstrui templul şi a aşeza sistemul de jertfe. Cu toate acestea, mulţi captivi au ales să nu se întoarcă în ţara lor de baştină. Ei ar fi trebuit să facă aceasta pentru că Isaia şi Ieremia au îndemnat naţiunea care urma, încă atunci, să fie exilată, să iasă din Babilon (Isaia 48:20; Ieremia 50:8; 51:6) după 70 de ani (Ieremia 20:10) şi să se întoarcă în locul unde Domnul putea să-i binecuvânteze sub promisiunile Legământului (Deuteronom 28). Estera şi Mardoheu nu s-au întors în ţară şi nu păreau să fie interesaţi să se conformeze porunci profetice de a se întoarce. Monarhul Persan menţionat în Cartea Estera este Xerxes (485-465 î.Hr.), cunoscut din alte surse ca Ahaşveroş, un lider puternic şi eficient. Evenimentele din această carte au avut loc între cele relatate în Ezra 6 şi Ezra 7[1]. Evenimentele din Cartea Estera s-au întins pe o perioadă de o decadă – din 483 î.Hr. (al III lea an al lui Xerxes, Estera 1:3) până în 473 (sfârşitul celui de al XII lea an al lui Xerxes, 3:7).

CRONOLOGIA PERIOADEI POST-EXILICĂ
Regii Persani	Datele domniei lor	Evenimente Biblice	Referinţe Scripturale	Date
Cir	559-530 î.Hr.	Edictul lui Cir pentru reîntoarcere	Ezra 1:11-4	538 î.Hr.
		Prima reîntoarcere a celor 49.897 de exilaţi, sub conducerea lui Zorobabel (pentru a construi templul)	Ezra 2	536 î.Hr.
		Altarul şi templul sunt construite	Ezra 3:1-4:5	536 î.Hr.
Cambyses	530-522 î.Hr.
Smerdis	522 î.Hr.
Darius I	521-486 î.Hr.	Hagai a profeţit	Cartea lui Hagai	520 î.Hr.
		Zaharia a profeţit	Cartea lui Zaharia	520-518 î.Hr.
		Templul este terminat	Ezra 5-6	515 î.Hr.
Xerxes (Ahaşveroş)	485-465 î.Hr.	Acuzaţia împotriva lui Iuda	Ezra 4:6	486 î.Hr.
		Estera ajunge împărăteasă	Estera 2:17	479 î.Hr.
Artaxerxes I (Artashasta)	464-424 î.Hr.	Artaxerxes a oprit reconstruirea Ierusalimului	Ezra 4:7-23	cca. 464-458 î.Hr.
		A doua reîntoarcere a celor 4.000-5.000 de exilaţi, sub conducerea lui Ezra (pentru a înfrumuseţa templul şi pentru a reforma poporul).	Ezra 7-10	458 î.Hr.
		A treia reîntoarcere a exilaţilor, sub conducerea lui Neemia (pentru a construi zidurile Ierusalimului)	Cartea lui Neemia	444 î.Hr.
		A doua reîntoarcere a lui Neemia	Neemia 13:6	cca. 430 î.Hr.
		Maleahi a profeţit	Cartea lui Maleahi	450-430 (?)

Caracteristici

Estera este singura carte din Biblie în care numele lui Dumnezeu nu este menţionat. Noul Testament nu citează din Cartea Estera, nici nu sunt copii ale ei găsite în Sulurile de la Marea Moartă. Legea nu este menţionată în carte, nici nu se face referire la jertfe sau daruri. Aceasta se potriveşte părerii că poporul Evreu care locuia în Imperiul Persan nu urmau voia lui Dumnezeu. Ei au evitat responsabilitatea lor de a se întoarce în Palestina şi să fie implicaţi în închinarea la templu.

Rugăciunea nu este nici odată menţionată în carte, cu toate că este menţionat postul. În alte cărţi post-exilice, rugăciunea este importantă pentru caracterele principale (atât Ezra cât şi Neemia sunt exemple bune), dar în Cartea Esterei nu se spune nimic despre faptul că Mardoheu sau Estera s-ar fi rugat. Atât Estera cât şi Mardoheu par să ducă lipsă de sensibilitate spirituală cu excepţia siguranţei lor că Dumnezeu îşi va proteja poporul Său.

Destinatarii

A şti cine erau destinatarii originali ai unei cărţii din Biblie ajută la interpretarea acelei cărţi. Cartea Estera include un număr de date care leagă relatarea de un anume timp din Imperiul Persan, dar nu se dă nici un indiciu despre când a fost scrisă cartea şi nici nu există o dovadă în legătură cu cititorii săi originali.

Unii cercetători sugerează că cartea a fost compusă în Imperiul Persan şi dusă înapoi în Palestina şi adăugată la colecţia cărţilor Biblice (manuscrisele Vechiului Testament considerate canonice). Cu toate acestea, mult mai probabilă este părerea că autorul a trăit în Palestina şi a scris relatarea proprie a evenimentelor care s-au întâmplat în Imperiul Persan, pentru binele celor care împreună cu el s-au întors în ţară. Este puţin probabil ca cartea să fi fost scrisă pentru cititori persani. Fără nici o îndoială ea a fost compusă pentru a încuraja pe Israeliţi că Dumnezeu lucrează spre binele lor, chiar prin unii oameni care au refuzat să vină înapoi în ţară.

La momentul scrierii cărţii, Evreii din Palestina treceau prin vremuri dificile în efortul lor de a-şi reconstrui naţiunea şi de a restabili închinarea la Templu. Le-au trebuit naţiunii 21 de ani să termine construcţia templului (536-515 î.Hr.) şi, aşa cum este evident din a doua jumătate a cărţii Estera, poporul nu era într-o stare spirituală prea bună în timpul domniei lui Artaxerxes (464-424 î.Hr.). Desigur, atât Ezra cât şi Neemia au observat motivul situaţiei inferioare a naţiunii: poporul nu urma Legământul Deuteronomic şi deci erau sub blestemul lui Dumnezeu în loc să fie sub promisiunile binecuvântării Sale promisă. Deci, Cartea Esterei ar fi fost o mare încurajare pentru aceşti Evrei care se luptau. Aceasta i-ar fi ajutat să realizeze că popoarele înconjurătoare care păreau atât de teribile nu ar putea nici odată să cucerească poporul unic al lui Dumnezeu. Israelul era protejat de Dumnezeu, chiar dacă un număr destul de însemnat dintre ei era în afara ţării. Cartea Esterei de asemenea i-ar fi încurajat să se închine Dumnezeului lui Israel, cu toate că El nu este menţionat pe nume în ea.

Autorul şi data

Cartea nu oferă nici un indiciu cu privire la cine a scris-o. Dar indiferent cine a fost, cunoştea bine cultura persană. Relatarea are toate amprentele unei persoane care a fost acolo şi descrie evenimentele ca un martor ocular. Şi el probabil a fost un Evreu. Unii au sugerat că Ezra sau Neemia a scris relatarea, dar nu există dovezi specifice care să susţină această părere. Mulţi critici ai Cărţii Estera pretind că ea a fost scrisă la o dată mult mai târzie, datorită limbajului şi stilului său, dar investigaţii recente au dovedit că ideea aceasta este nefondată. Documentul aşa cum artă el, ar fi putut fi scris undeva între 470 şi 465 î.Hr., în timpul anilor din urmă ai domniei lui Xerxes (vezi 10:2-3) sau în timpul domniei fiului său Artaxerxes (464-424 î.Hr.). Nu este nevoie să presupunem că o persoană binecunoscută a fost autorul.

Istoricitatea

Obiecţiile în legătură cu istoricitatea evenimentelor din Cartea Esterei de obicei apar în jurul a 3 linii:

1. Unul din scopurile cărţii Estera este acela de a descrie originea sărbătorii religioase Purim. Cu toate că cercetătorii dezbat cu privire la ce înseamnă cuvântul „Purim” şi care este semnificaţia lui, Cartea Esteri explică că este o sărbătoare care celebrează eliberarea miraculoasă adusă de Dumnezeu pentru poporul Său faţă de Haman. Ceea ce pare a fi un eveniment „întâmplător” a fost, desigur, intervenţia suverană a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, mulţi critici argumentează că aceasta este o explicaţie prea simplă şi că povestea Sărbătorii Purim apare ca una folclorică. Cu toate acestea, nici o dovadă de oriunde ar veni nu contrazice relatarea Esterei ca o explicaţie demnă de încredere a modului în care a început Purimul. Nu se poate dovedi că ar fi derivat dintr-o altă sursă.

2. Mulţi se îndoiesc că relatarea este istorică pentru că, spun ei, nici o relatare din exterior nu menţionează nici unul din caracterele din carte. Dar înregistrările exteriore fac referire la Xerxes; cu toate acestea, ele nu fac referire la împărăteasa Estera sau la Mardoheu sau la Haman. Ca răspuns, trebuie admis că nu există nici o menţionare a Esterei în afara cărţii. (Mordecai, deşi se face referire la el; vezi comentariul 2:5-7). Dar faptul că Estera nu este menţionată în alte surse nu dovedeşte că ea nu a existat. Herodotus şi Ctesias au înregistrat că o femeie numită Amestris a fost regina lui Xerxes. Ea a fost mama următorului conducător, Artaxerxes. Cu toate acestea Herodotus discută despre Amestris nu în legătură cu domnia lui Xerxes, ci cu următoarea domnie a fiului său, mulţi ani mai târziu. Dacă Amestris este identificată cu femeia Biblică numită Vasti care a fost dată afară în 482 î.Hr. (Artaxerxes s-a născut în 483 î.Hr.) şi apoi nu mai este menţionată din nou până când fiul ei şi-a luat tronul în 464 î.Hr., ar exista timp ca Estera să-şi fi asumat tronul ca regină până la moartea lui Xerxes sau cel puţin până la momentul în care Cartea Esterei se încheie. Chiar şi dacă Vasti a fost dată afară înainte ca cartea să fise scrisă, autorul ar fi putut include acest fapt pentru că el se potrivea scopului cărţii. Ideea că Estera nu ar fi putut exista pentru că nici o înregistrare istorică extinsă nu o menţionează pe nume este un argument din tăcere. De fapt existenţa ei se potriveşte bine în cronologia perioadei Persane.

3. Unii critici presupun că relatarea despre regele Xerxes pare neverosimilă. De ce şi-ar lua un rege o nouă împărăteasă într-o manieră atât de iraţională? Ca răspuns, trebuie să se repete că nu există nici o dovadă, oriunde ar exista, care să arate că relatarea Biblică nu este demnă de încredere. De fapt iraţionalitatea lui Xerxes şi haremul mare pe care l-a adunat în Susa s-a făcut referire la ele în alte surse. Mai multe dovezi susţin istoricitatea faptelor din această carte. Xerxes a fost un rege real al Persiei. Petrecerile sale cu beţie erau binecunoscute. Xerxes avea un temperament iraţional. Ocazional manifestând convulsii de mânie (1.12; 7:10). El avea un palat în Susa şi un harem marea acolo. Diferitele trăsături ale curţii pot de asemenea fi susţinute şi din alte surse.

Scopul

Aşa cum am notat mai devreme, Cartea Esterei a fost scrisă pentru a încuraja exilaţii Evrei prin a le aduce aminte despre credincioşia lui Dumnezeu care îşi va ţine promisiunile Sale faţă de naţiune. Autorul descrie păstrarea consecventă a poporului Său de către Dumnezeu (chiar şi „poporul neascultător”, cum ar fi Estera şi Mardoheu – cei care nu s-au întors în ţară). Autorul de asemenea explică cum a început sărbătoarea Purim. Aceea sărbătoare, de fiecare dată când este sărbătorită, va încuraja rămăşiţa.

SCHIŢA CĂRŢII ESTERA

I. Estera pusă într-o poziţie de proeminenţă (1:1 – 2:20)

A. Vasti pusă de o parte de Xerxes (cap. 1)

1. Sărbătoare de 187 de zile a regelui (1:1-9).

2. Vasti pusă de o parte (1:10-22).

B. Estera înălţată ca regină (2:1-20).

1. Soluţia propusă pentru noua regină (2:1-4)

2. Estera luată în harem (2:5-11)

3. Estera este aleasă să fie regină (2:12-20)

II. Evreii însemnaţi pentru exterminare (2:21 – 4:3)

A. Un complot şi ura lui Haman faţă de Evrei (2:21-3:6).

1. Regele salvat de Mardoheu (2:21-23).

2. Haman promovat (3:1-6).

B. Regele convins de Haman să-i distrugă pe Evrei (3:7-15)

1. Sorţul aruncat de Haman (3:7-9).

2. Permisiunea regelui acordată (3:10-11).

3. Proclamaţiile trimise în ţară (3:12-15).

III. Calamitatea înlăturată de Estera (4:4 – 9:19)

A. Comunicări între Estera şi Mardoheu (4:4-17)

B. Complotul demascat de Estera (cap. 5-7)

1. Pregătirea banchetului (5:1-4).

2. Al doilea banchet pregătit (5:5-8).

3. Haman priveşte cu lăcomie şi construieşte spânzurătoare (5:9-14).

4. Mardoheu onorat de Xerxes (cap. 6).

5. Lui Xerxes i se spune de complot, Haman este spânzurat (cap. 7).

C. Evreii eliberaţi şi se răzbună (8:1 – 9:19)

1. Mardoheu a primit poziţie regală (8:1-2).

2. A doua proclamaţie trimisă în ţară (8:3-14).

3. Evreii se bucură (8:15-17).

4. Evreii se răzbună (9:1-19).

IV. Stabilirea sărbătorii Purim (9:1-19).

V. Descrierea măreţiei lui Mardoheu (cap. 10).

---

[1] Vezi Tabelul, “ CRONOLOGIA PERIOADEI POST-EXILICĂ”