Evrei 13:1-25

Secţiunea E Evrei 13:1-25

Îndemnul de a manifesta Harul creştin

Doctrina direcţionează deciziile zilnice; nici un credincios nu umblă singur. Unul care-l cunoaşte pe Isus trebuie sa umble aşa cum a umblat Isus. Această secţiune dă conţinut îndemnurilor anterioare, indicând cum un credincios va umbla când umbla aşa cum ar trebui sa umble.

O umblare de lăudabilă Evrei 13:1-17

I. Datoriile sociale (Evrei 13: 1-6); un ghid practic pentru trăirea creştină.

13:1

A. Cu respect faţă de fraţi, în mod special în biserică, pentru a arată dragoste şi simpatie faţă de credincioşii adevăraţi (Romani 12:10; 1 Tesaloniceni 4:9; 1 Petru 1:22; 2 Petru 1 :7), în mod continuu şi ca un obicei.

13:2

B. Cu respect faţă de străini, creştinilor care călătoreau şi nu erau cunoscuţi.

1. Trebuiau să practice ospitalitatea. Au existat câteva locuri unde misionarii puteau să stea (Matei 25:31-46; Romani 12:13; 1 Timotei 3:2; 5: 10; Tit 1 :8; 1 Petru 4:9; 3 Ioan 3-8).

2. Pentru că Dumnezeu este satisfăcut, aşa cum a fost ilustrat de cei care au fost ospitalieri cu îngerii fără să ştie ca sunt îngeri (Geneza 18:1-15; 19:1-22; Judecători 6:11-23; 13:3-21), în trecut nu în prezent.

13:3

C. Cu respect faţă de cei ce suferă.

1. Trebuie să-şi aducă aminte de cei întemniţaţi. Nu trebuie să lase ca condiţia unei persoane sa afecteze expresia dragostei lor (Matei 25:39, 43).

2. Trebuie să arate simpatie (prin rugăciuni, prin încurajare) faţă de credincioşii care nu sunt trataţi bine.

3. Trebuie sa practice empatia ca un trup adunat; împreună, o unitate spirituală (1 Cor 12:25-26). Observaţi recunoaşterea trupului de credincioşi nu numai a bisericii locale.

4. Două atitudini, ca şi cum am fi legaţi, care nu sunt fizice şi ca şi membrii ai aceluiaşi trup, lucru care sunteţi.

13:4

D. Cu respect faţă de partenerii de viaţă; o slujire acceptabilă (1 Timotei 3:2, 4-5, 11-12). Dragostea din căsnicie este poruncită, exact ca şi dragostea frăţească (Evrei 13:1).

1. Trebuie să fie credincioşi în căsătorie, respectând modelul lui Dumnezeu (Exod 20:14; Deuteronom 5:18).

2. Aceasta este o poruncă de a fi pur, a menţine relaţia sexuală curată şi neîntinată (1Tesaloniceni 4:7). Îndeamnă la o atitudine şi la o gândire după voia lui Dumnezeu, ca fiind un comportament adecvat.

3. Trebuie să evite toate formele de impuritate, pentru că trebuie să urâm şi să evităm ceea ce Dumnezeu pedepseşte.

13:5

E. Cu respect faţă de mulţumire; în mod special o atitudine interioară.

1. Trebuie să manifeste o atitudine de satisfacere în viaţa lor, fără nici o formă de laudă (Matei 6:24; Luca 16:13; 1 Timotei 6:6,10). Materialismul, dorinţa după lucrurile materiale, nu sunt compatibile cu dorinţa după cetatea veşnică a lui Dumnezeu. O atitudine de lăcomie arată egoism, opusul dragostei frăţeşti. Mulţumirea cu ceea ce avem arată încredere în provizia şi înţelepciunea lui Dumnezeu (Filipeni 4:11-12).

2. Au o bază sigură de încredere în provizia şi protecţia lui Dumnezeu. Pot fi siguri de prezenţa şi de grija lui Dumnezeu. Autorul a folosit un negativ cu cinci înţelesuri; nu trăda niciodată, nu abandona niciodată (Geneza 28:15; Deuteronom 31:6,8; 1 Cronici 28:20; Matei 28:20).

13:6

3. Curajul atitudinii este motivat (Deuteronom 31:6; Iosua 1:5; Psalmul 118:6).

a. Un curaj interior în ciuda împrejurărilor; fără frică de oameni.

b. O protecţie exterioara, pentru că Dumnezeu îl poate proteja pe un credincios şi îl poate ajuta în nevoie.

c. Atitudinea credinţei generează expresia orală a credinţei.

II. Datoriile religioase (Evrei 13:7-17). Întreaga viaţă trebuie trăita pentru Dumnezeu.

13:7

A. Păstraţi respectul faţă de conducători. Fiţi loiali lui Dumnezeu şi lucrătorilor Săi.

1. Ei trebuie să imite credincioşia conducătorilor dinainte; aducându-şi aminte de ei prin faptul că onorează ceea ce au învăţat. Au beneficiat în mod spiritual din predicarea Cuvântului.

2. Cititorii trebuie sa evalueze rezultatul, rezultatul vieţii lor de credinţă, să insiste în umblarea lor prin credinţă.

3. Trebuie să fie credincioşi obiectului credinţei lor: lsus (1 Cor 11:1).

13:8

B. Păstraţi odihna în lsus, Mesia adevărat.

1. Trebuie să se odihnească în Hristosul care nu se schimbă (Evrei 1:12; 7:24; Psalmul 102:27), Conducătorul veşnic.

2. Încercările pot fi diferite, dar Hristos este întotdeauna potrivit.

3. Trecutul a inclus lucrarea Sa profetică pe pământ; prezentul include lucrarea Sa de mijlocire din ceruri; veşnicia include împărăţia Sa milenială şi veşnică ca Rege.

13:9

C. Păstraţi o doctrina sănătoasă; porunca şi suport (pentru).

1. Trebuiau să păstreze o doctrina sănătoasă, cea pe care au auzit-o de la Domnul, şi pe care au proclamat-o conducătorii anteriori. Conducătorii sunt în mod special responsabili în a păstra o doctrina adevărată (1 Timotei 1:3,10;4:6, 13; 6:3; 2 Timotei 4:2-3; Tit 1:9;2:1,7,10).

2. Trebuiau să evite să fie prinşi în intrigile doctrinelor străine. De-a lungul epistolei, atragerea unora din biserica este spre ludaismul revelat. Atragerea înşelătoare a învăţăturile nerevelate trebuiesc şi ele recunoscute şi respinse.

3. Tăria adevărată vine prin hrănirea omului interior. Creşterea este prin har, nu prin obiceiurile fizice. Restricţii cu privire la carne la Evrei n-au avut nici un beneficiu spiritual (Romani 14:17; 1 Corinteni 8:8).

D. Păstraţi o perspectivă corectă (Evrei 13:10-14), în mod special cu privire la ludasim.

1. Jertfe superioare (Evrei 13:10-12); nu există nimic cu adevărat atractiv într-un ritual exterior pământesc.

13:10

a. Leviţii, care luau parte la jertfele din templu, nu au nici un drept să mănânce la altarul spiritual al lui Dumnezeu. Numai Leviţii, nu întreg Israelul, au avut dreptul să mănânce unele jertfe aduse la altar. Toţi credincioşii – dar nici Evreii şi nici Leviţii nemântuiţi – sunt părtaşi ai binecuvântărilor spirituale a lui Hristos. Altarul nostru este realitatea cerului. Masa noastră de părtăşie este beneficiul spiritual al Cuvântului, pe care Israelul nu-l poate pricepe (loan 6:56,63).

Î. 26 Explicaţi principiul separării pe care autorul l-a folosit ca metodă de îndemnare a bisericii în 13:11-13.

13:11

b. Prin metoda-imagine, anumite parţi ale jertfei au fost arse afară. Sângele a fost stropit aşa cum s-a poruncit. Carnea animalelor pentru Ziua lspăşirii a fost arsă afară din tabără (Levitic 16:27).

13:12

c. Prin suferinţele Sale, lsus a suferit nedreptatea în afară cetăţii pentru a-i curăţi prin sângele Său. Iudaismul l-a dezmoştenit (analogia, neîmplinită); de aceea şi.

13:13

2. Ruşinea împărtăşită; astfel; aplicaţia, separarea.

a. Credincioşii trebuie sa accepte de bună voie împotrivirea şi să rămână credincioşi Răscumpărătorului care nu se schimba. Tabără = Iudasim. O tabără este trecătoare; cetatea noastră este permanentă. Aplicaţie: Isus este afară; prin urmare şi loialitatea noastră trebuie să fie afară.

b. Credincioşii trebuie să se identifice cu Hristos şi să se separe de Iudaism; să fie mândri de EI (Evrei 10:33).

13:14

3. Cetatea căutată; n-avem, emfatic. Credincioşii au o singură locuinţă, o cetate cerească, ca Avraam. Permanenţa nu se găseşte în ceva pământesc ci în ceva ceresc. Aşteptarea (“căutarea”) controlează perspectiva şi decizia.

13:15

E. Păstrează o laudă adecvată; astfel, ca un obicei de viaţă. Prin Hristos, credincioşii aduc lauda în mod continuu, folosind buzele lor pentru a mărturisi numele lui Isus (Osea 14:2). Fiecare credincios funcţionează ca un preot pentru Dumnezeu.

13:16

F. O umblare corecta; credincioşii trebuie să facă ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu şi bun pentru alţii (Matei 5:16; Galateni 6:10; Efeseni 2:10; 1 Tesaloniceni 5:15). A face bine este o doua jertfă adusă lui Dumnezeu.

G. Păstraţi o bunăvoinţă activă, arătând îndurare faţă de alţii. Aceasta este a treia jertfă din cere trei ale creştinilor. Acestea trei sunt expresii exterioare a dorinţei interioare preoţeşti de a sluji. O astfel de jertfă este plăcută înaintea lui Dumnezeu, ca un miros plăcut înălţându-se spre EI (Filipeni 4:18).

13: 17

H. Păstraţi o supunere în frică (Efeseni 5:21).

1. Acţiunea, comportamentul fiecărui credincios din biserică. Supuneţi-vă conducerii. Hristos este capul; Duhul Sfânt îi alege pe conducători (Fapte 20:28). Supune-te doctrinei predicate. Autoritatea este Biblia, nu persoana.

2. Motivul, conducerea pastorală este responsabilă înaintea lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie de paza. Marele Păstor Ie porunceşte păstorilor să fie atenţi, să protejeze turma de pericol (Fapte 20:28-30). Vor fi responsabili ca şi conducători pentru că Ii se dă turma lui Hristos în grijă (loan 21:15-17; 1 Petru 5:1-4).

3. Rezultatele, şi temporare şi veşnice. Va duce la o lucrare plină de bucurie, bucurie nu tristeţe. Va fi de folos membrilor. Conducerea păstorului este modelul ales de Dumnezeu pentru această dispensaţie.

 

Părtăşie lăudabilă                                                                   Evrei 13:18-25

I.              O cerere de rugăciune (Evrei 13:18-19).

13:18

1. Subiectul, pentru autor, probabil o echipă de misiune.
2. Scopul, pentru ce se pot ruga. Ei merită ca cineva să se roage pentru ei şi au nevoie de rugăciune.

1.          Motivele; adesea conducătorii sunt atacaţi mai mult de Satan. Pentru o conştiinţă bună şi pentru un comportament bun.

13:19

2.          Dorinţa; ca planul său de a-i vizita să se împlinească, chiar mai devreme decât aşteaptă el.

II.      O rugăciune pentru cititori (Evrei 13:20-21), pentru ajutor divin pentru a-i ajuta în împlinirea voii lui Dumnezeu.

13:20

A.          Adresarea; exprimarea calităţilor divinităţii legate de nevoia rugăciunii lui.

1.          Dumnezeului păcii, a putea da o pace personală, ajutându-i pe urmaşii lui să manifeste o pace socială şi politică în Hristos în societate.

2.          Dumnezeului învierii (singura referinţă directă din carte).

a.          Acţiunea, pentru a învia din morţi; putere şi abilitate divină (Romani 10:9).

b.          Obiectivul, Bunul Păstor, Stăpânul nostru, care ne-a salvat şi care a salvat Israelul din Egipt (Isaia 63: 11).

13:21

c.          Mijloacele, prin eficacitatea sângelui Său vărsat.

d.          Planul, legământul veşnic, incluzând legământul vechi şi nou; lucrarea inteligenţei şi scopurilor veşnice ale Dumnezeului Păcii.

B.         Cererea; fie ca EI, o formă optativă folosită în expresia rugăciunii, cerând ca Dumnezeu sa dea.

1.            Echiparea, a fiecărui Sfânt din biserică pentru lucrările care Ie stau înainte.

Ce? Pregătirea; a repara şi pregăti; a pune în ordine, a pregăti pentru folosinţă.

Cine? Voi, toţi care citiţi epistola.

Cum? Complet, fără ca să lipsească ceva; pregătit pe deplin.

Pentru ce? Pentru a face voia Sa, cel mai înalt ţel a vieţii noastre; fiecare diferit de celălalt (Evrei 10:36).

2.            Lucrarea; ca Dumnezeu să poată lucra; oamenii să fie ca şi lutul.

a.          Ţinta, ceea ce este plăcut. Dumnezeu nu se schimbă. EI are o singura metodă de evaluare a binelui şi răului.

b.          Actorul, Isus Hristos cel care îi dă putere credinciosului.

c.          Sfârşitul, o viaţă care-L proslăveşte pe Cel care merită gloria veşnică.

III.        Îndemnul cu privire la ascultarea epistolei.

13:22

A.          Importanţa; îndemnul de a nu fi supăraţi; să nu reacţioneze în mod greşit ci să răspundă în mod corect şi benefic.

B.         Fidelitatea, fraţilor, plini de încredere că ei sunt în credinţă şi îşi vor dovedi credincioşia.

C.         Cerinţa, să accepte epistola. EI consideră că acest îndemn va cauza durere, datorită mustrărilor, dar trebuie să ajute.

D.         Autoritatea, pentru că îndemnul său este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 13:15), şi nu înţelepciunii oamenilor.

E.         Mesajul este scurt; când va putea veni în mod personal, el va explica şi îi va îndemna mult mai mult.

IV.    Informaţia despre Timotei, fratele nostru, care a fost eliberat de curând.

13:23

A.          Eliberarea din închisoare, probabil suferind datorită credinţei.

B.         Unirea cu biserica este anticipată. Dacă vine acasă, autorul va veni cu el.

V.      Saluturile finale şi încheierea (Evrei 13:24-25).

13:24

A.          Saluturi personale tuturor credincioşilor, în mod special conducătorilor lor.

B.         Apropiaţii; saluturi de la sfinţii Italieni(Fapte 10:1; 11:17-18).

13:25

C.         Despărţirea; cererea de rugăciune a autorului de la încheiere, ca Dumnezeu să le dea har.

Î. 26       Aţi citit Epistola către Evrei de două ori pentru acest curs?

Î. 27       Aţi citit versetele din Scriptură menţionate în acest manual?