CALATORIA SPIRITUALA (15-16 I)

15 Ianuarie 2008

PASUL DOI – DEZVOLTĂ O ÎNŢELEGERE A SUFERINŢEI

Nici o putere nu lipseşte

Efeseni 1:1-23

„şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,“ (Efeseni 1:18-19)

Un alt stadiul al călătorie noastre spirituale şi al doilea aspect al mişcării noastre înspre Dumnezeu este dezvoltarea unei înţelegeri a suferinţei. Atunci când începem să analizăm această problemă intrăm într-o zonă care este presărată cu scalpurile multor gladiatori teologici.

De-a lungul secolelor, problema suferinţei a fost dezbătută la nesfârşit. Oamenii se luptă să împace adevărul unui Dumnezeu iubitor cu existenţa suferinţei. Studdert Kenedy, un capelan din Al Doilea război Mondial, obişnuia să spună că orişicine care nu este tulburat de problema suferinţei are fie o inimă tare, fie un creier moale. Kenedy a avut dreptate. Fiecare care crede într-un Dumnezeu al dragostei trebuie să se lupte cu această problemă dificilă. Aceasta este, poate, una dintre cele mai mari probleme din univers. Dificultatea reconcilierii problemei suferinţei cu învăţătura că Dumnezeu este dragoste se spune că a produs mai mulţi atei şi agnostici decât orice altă problemă.

O carte de Rabinul Kushner numită Why bad things happen to good people (De ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni), pe care l-am menţionat în numărul anterior, argumentează că păcatul a subminat atât de mult universul încât, cu toate că Dumnezeu este tot dragoste, puterea Sa a fost diminuată. El nu mai este în stare să controleze lucrurile în modul în care El a făcut-o înainte ca păcatul să intre în univers. Lui i-ar plăcea s-o facă, El vrea s-o facă – cu adevărat, spune Rabinul, dragostea Lui tânjeşte să facă aceasta. Dar pentru că puterea Sa este limitată, El nu este în stare să facă ceea ce doreşte în mod arzător să facă. Din punct de vedere teologic, rabinul este la milioane de kilometri departe de drum. Dumnezeu nici odată nu experimentează o pană de putere. Textul de astăzi este numai unul din versetele nenumărate din Biblie care arată că puterea lui Dumnezeu nu a fost în nici un fel diminuată de prezenţa păcatului.

16 Ianuarie 2008

Isus – Învingătorul nostru

Apocalipsa 19:1-10

„După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!“ (Apocalipsa 19:1)

Ieri am respins pretenţia Rabinului Kushner că păcatul a diminuat puterea lui Dumnezeu. Şi totuşi, cu toate că puterea este nediminuată există momente în crea El se abţine de la a o folosi pentru a-şi elibera poporul Său din situaţiile dificile şi dureroase. Într-un asemenea moment El doreşte ca noi să ne încredem în El. El ne-a promis că ne va da puterea interioară de a trece prin tot ceea ce El permite. Dar aceasta cere credinţă.

Atunci când dr. W.E. Sangster, faimosul predicatore metodist, era un băieţel, a mers într-o tabără. Curând el şi-a cheltuit toţi banii. Deci a scris o telegramă tatălui său cerând urgent bani. Dar el nu a primit nici un răspuns. Prietenii lui l-au tachinat spunându-i, „Tatăl tău nu te iubeşte”. Cu toate acestea, Sangster a ştiut că tatăl său îl iubeşte. El le-a spus prietenilor săi, „Eu ştiu că sunt iubit şi eu nu ştiu de ce tatăl meu nu mi-a răspuns. Pur şi simplu va trebui să aştept până voi merge acasă şi atunci el îmi va spune în mod personal”. Când s-a întors acasă, tatăl său i-a explicat că el a fost ispitit să trimită ceva bani. Şi totuşi. El s-a gândit că poate fiul său nu tratează banii cu suficientă grijă şi el trebuia să înveţe valoarea lor. Prin urmare, din dragoste a decis să nu răspundă cererii fiului său. Mai târziu Sangster a spus că răspunsul pe care el l-a dat prietenilor săi a fost răspunsul pe care el l-a dat fiecăruia care i-a cerut lumină cu privire la subiectul suferinţei: „Voi aştepta până când voi ajunge acasă şi El îmi va spune El Însuşi”.

Cu toate că noi nu putem explica în totalitate de ce un Dumnezeu iubitor permite suferinţa, ştim fără nici o îndoială că suferinţa este o parte vitală din dezvoltarea sufletului. Isus ne-a promis că vom suferi pentru mărturia noastră pentru El. „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33). Dar ţine minte, Isus a biruit lumea.